5 Amanunte despre atașament și evaluare în cazul copilului mic

Fideli fata de ceea ce ne este cunoscut
16/05/2014
Arată continuare

5 Amanunte despre atașament și evaluare în cazul copilului mic

5 Amanunte despre atașament și evaluare în cazul copilului mic 0-3 ½ ani

5 Amanunte despre atașament și evaluare în cazul copilului mic

In cele ce urmeaza o sa prezint 5 amanunte despre atasament si evaluare in cazul copilului mic. Atasamentul si evaluarea pot ajuta un parinte sa inteleaga mai bine rolul evaluarii psihologice (psiho-socio-comportamentale) pentru integrarea copilului in colectivitate. Atasamentul fata de o persoana de referinta se formeaza in primele luni de viata. Atasarea este procesul prin care copiii invata sa se conecteze cu oamenii care tin la ei. Evaluarea copilului este importanta inca din primele luni de viata. Exista mai multe tipuri de evaluari. Una din evaluari este a parintelui care poate sa vada daca copilul lui raspunde la anumiti stimuli. O evaluare face si medicul (in general medicul pediatru al copilului). Exista si evaluarea realizata de o persoana specializata – psiholog, care se poate face si ea. Evaluarea psihologului se face daca parintele are suspiciuni ca ar putea sa fie o problema, daca exista deja un copil cu dificultati sau daca medicul sau alta persoana competenta recomanda o evaluare cu un psiholog. O evaluare este recomandata si la integrarea in colectivitate cand o persoana specializata – un psiholog, face evaluarea copilului pentru integrarea intr-o grupa de anteprescolari sau prescolari.

  1. Primul lucru important pe care e bine sa-l stie un parinte despre atasament: De-a lungul acestei perioade (0-10 luni), pe măsură ce părinții se îngrijesc și se joacă cu copiii, un număr de mesaje sunt, în mod normal și natural, internalizate de către copil: Pot avea încredere în alții pentru îndeplinirea nevoilor mele ; Sunt iubit; Sentimentele și nevoile mele sunt în regulă.

  2. Al doilea lucru important despre atasament este: Mesajele acestea se internalizeaza prin sutele si miile de mesaje pe care un copil le are cu parintele lui. Daca aceste mesaje nu sunt corect internalizate atunci atasarea nu est sanatos realizata si probabil copilul va avea probleme de socializarea (ca si copil, dar si ca si adult). Copilul cu un atasament nesigur nu are incredere in oameni, isi neaga nevoia de relationare si nu este constient de emotiile si nevoile lui. Aceasta se extinde pana la viata de adult.

  3. Al treilea lucru important despre atasament: atasamentul este de mai multe feluri si el poate sa fie evaluat. (a) atasament securizant; (b) atasament evitant (de respingere); (c) atasament ambivalent si preocupat; (d) atasamentul dezorganizat si lipsit de solutii (apare de obicei in cazul pierderilor). In acest moment exista un sistem de evaluare a atasamentului. Evaluarea atasamentului urmareste interactiunea dintre copil si parinte, modul de a reactiona al copilului la intrarea si iesirea parintelui si la intrarea si iesirea unui strain. Aceasta evaluare arata ce tip de atasament a fost format in perioada copilariei mici. Se poate determina prin evaluare inclusiv de ce atasamentul nu este securizant. Aceasta evaluare ajuta psihologul sa construiasca un plan de integrare in colectivitate pentru copil si sa transmite informatii relevante pentru familie. De exemplu poate ajuta familia sa inteleaga ce poate face reparator in cazul unul atasament ambivalent sau dezorganizat.

  4. Al patrulea lucru important despre atasament si evaluare: Atasamentul influenteaza inclusiv achizitiile cognitive ale copilului in perioada copilariei. Copilul invata experimentant. Experimentarea este strans legata de socializare si un copil cu un atasament nesigur va creea greu relatii si va intampina dificultati in a experimenta lucruri noi si a face achizitii.

  5. Al cincelea lucru important despre atasament si evaluare: Daca copilul intampina dificultati in socializarea (integrarea in gurpuri noi) si are un atasament dezorganizat, evitant, de respingere, nu face achizitii cognitive si/sau pe limbaj atunci este important ca un specialist sa evalueze starea copilului pentru a putea face o interventie individualizata si sa transmita parintilor in plan de recuperare.

Recomandare in cazul inscrierii intr-o colectivitate pentru un copil: Este important ca initial copilului sa ii fie facuta o evaluare pentru integrare. Copilul are ocazia sa cunoasca spatiul, sa viziteze fiecare incapere, sa interactioneze cu copiii si adultii din spatiu. Psihologul are ocazia sa urmareasca copilul si sa poata pregati un plan de integrare in colectivitate. Integrarea tine cont de tipul de atasament al copilului, de varsta copilului, de istoricul de viata al copilului si de nevoile copilului si ale familiei. In primele zile de intrare in colectivitate (ale unui copil) el primeste suport individual pentru integrare. In prima parte copilul se ataseaza de un adult din spatiul nou. Exceptional el se poate atasa si de un copil. Apoi el continua atasarea fata de alt adult/copil pana reuseste, pe rand, sa se ataseze de restul persoanelor din jur (copii si adulti). Integrarea copilului poate dura de la cateva zile pana la cateva saptamani. Procesul integrarii se finalizeaza dupa mai multe luni cand copilul si-a format deja un grup de siguranta si are persoane de atasament. Colectivitatea poate veni in sprijinul copilului si formarii sigurantei. Sunt si situatii cand integrarea in colectivitate nu tine cont de tipul de atasament al copilului si de nevoile copilului si atunci poate sa agraveze starea copilului. In situatile in care se procedeaza corect integrarea in colectivitatea poate sa aibe chiar rol reparator pentru anumite neclaritati din istoricul copilului.

Pentru mai multe informatii puteti apela la o evaluare.

Psiholog Agnes Remalia Dragomir MD.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *