Ne dorim un copil care să se exprime liber,  să nu aibă frustrări şi anxietăţi, să comunice uşor cu ceilalţi? Atelierele de art-terapie ar putea fi o metodă. Prin desen, pictură, modelaj, teatru, dans, muzică sau marionete, copiii îşi pot exprima liber şi creativ emoţiile şi ideile, sub îndrumarea unul psihoterapeut.

Art-terapia este un proces terapeutic bene­fic persoanelor de toate vârstele care întâmpină dificultăţi fizice, emoţionale, spirituale sau in­telectuale. Însă un curs de art-terapie realizat la o vârstă fragedă poate da rezultate foarte bu­ne. „Este pentru toţi copiii care vor să se cu­noas­că mai bine, să poată coopera, să lucreze în echi­pă, să-şi dezvolte creativitatea, nu doar să me­moreze ce doamna de la şcoală sau de la gră­diniţă le-a spus”, ne explică Agnes Remalia, psi­hoterapeut la grădiniţa şi afterschool-ul „Cui­buşorul Zânelor”, din Bucureşti. „Scopul acestui tip de terapie la preşcolar şi şcolar este posibilitatea de a-i da voie să-şi descopere diverse stări, să le cunoască, să le descarce, să le schimbe când doreşte”, spune Agnes. Tot ea ne descrie şi modul de organizare al unei şedinţe.

„La preşcolari sunt diferite abordări: putem începe cu o poveste terapeutică din care ei să extragă o resursă pe care apoi să o transforme în ceva creativ. Uneori lucrează pe echipe, alteori individual. La şcolarul mic fiecare şedinţă are două părţi: una în care copiii lucrează un exerciţiu terapeutic după care aceştia creează diverse obiecte cărora le dau o destinaţie”.

Psihotrapeutul Agnes Remalia ne dă şi câteva exemple: un copil a construit o căsuţă pentru mama lui, pe care o vede foarte ne­li­niş­tită în casa pe care o împarte cu toată familia. Un altul a construit o barcă ce are steagul ţării noastre pentru că „noi suntem români” (spune el) şi vrea să rămână aici, unde are prieteni. Astfel reuşeşte să comunice temerea lui de a părăsi ţara împreună cu familia.

Ce nu este art-terapia? „Nu este un tratament! Ea poate fi folosită şi în cazul copiilor cu probleme mai dificile, dar nu este un tratament. De asemenea, nu e doar un curs de pictură, modelaj sau teatru”, ne lămureşte Agnes. Nu trebuie confundată cu arta, în care beneficiarul este opera, iar în art-terapie este omul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispoziţia lui.

Bogdan este în clasa a III-a. Merge la cursurile de art-terapie ale lui Agnes din clasa a II-a şi este foarte încântat: „Mă amuz cu prie­tenii mei şi îmi place pentru că la acest atelier mă joc foarte mult într-un alt mod decât o fac de obicei”. Daria, tot în clasa a III-a, spune că: „la aceste şedinţe facem lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată, cum ar fi conuri antice sau accesorii”.

Care ar fi rolul terapeutului? „Acela de a-i da fiecărui copil posibilitatea să-şi extindă casa su­fletului. El îl coordonează, dar nu îi poate im­pu­ne câte camere să aibă şi nici ce fel de curte să îşi zidească”, concluzionează Agnes.

Ne dorim un copil care să se exprime liber,  să nu aibă frustrări şi anxietăţi, să comunice uşor cu ceilalţi? Atelierele de art-terapie ar putea fi o metodă. Prin desen, pictură, modelaj, teatru, dans, muzică sau marionete, copiii îşi pot exprima liber şi creativ emoţiile şi ideile, sub îndrumarea unul psihoterapeut.

Art-terapia este un proces terapeutic bene­fic persoanelor de toate vârstele care întâmpină dificultăţi fizice, emoţionale, spirituale sau in­telectuale. Însă un curs de art-terapie realizat la o vârstă fragedă poate da rezultate foarte bu­ne. „Este pentru toţi copiii care vor să se cu­noas­că mai bine, să poată coopera, să lucreze în echi­pă, să-şi dezvolte creativitatea, nu doar să me­moreze ce doamna de la şcoală sau de la gră­diniţă le-a spus”, ne explică Agnes Remalia, psi­hoterapeut la grădiniţa şi afterschool-ul „Cui­buşorul Zânelor”, din Bucureşti. „Scopul acestui tip de terapie la preşcolar şi şcolar este posibilitatea de a-i da voie să-şi descopere diverse stări, să le cunoască, să le descarce, să le schimbe când doreşte”, spune Agnes. Tot ea ne descrie şi modul de organizare al unei şedinţe.

„La preşcolari sunt diferite abordări: putem începe cu o poveste terapeutică din care ei să extragă o resursă pe care apoi să o transforme în ceva creativ. Uneori lucrează pe echipe, alteori individual. La şcolarul mic fiecare şedinţă are două părţi: una în care copiii lucrează un exerciţiu terapeutic după care aceştia creează diverse obiecte cărora le dau o destinaţie”.

Psihotrapeutul Agnes Remalia ne dă şi câteva exemple: un copil a construit o căsuţă pentru mama lui, pe care o vede foarte ne­li­niş­tită în casa pe care o împarte cu toată familia. Un altul a construit o barcă ce are steagul ţării noastre pentru că „noi suntem români” (spune el) şi vrea să rămână aici, unde are prieteni. Astfel reuşeşte să comunice temerea lui de a părăsi ţara împreună cu familia.

Ce nu este art-terapia? „Nu este un tratament! Ea poate fi folosită şi în cazul copiilor cu probleme mai dificile, dar nu este un tratament. De asemenea, nu e doar un curs de pictură, modelaj sau teatru”, ne lămureşte Agnes. Nu trebuie confundată cu arta, în care beneficiarul este opera, iar în art-terapie este omul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispoziţia lui.

Bogdan este în clasa a III-a. Merge la cursurile de art-terapie ale lui Agnes din clasa a II-a şi este foarte încântat: „Mă amuz cu prie­tenii mei şi îmi place pentru că la acest atelier mă joc foarte mult într-un alt mod decât o fac de obicei”. Daria, tot în clasa a III-a, spune că: „la aceste şedinţe facem lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată, cum ar fi conuri antice sau accesorii”.

Care ar fi rolul terapeutului? „Acela de a-i da fiecărui copil posibilitatea să-şi extindă casa su­fletului. El îl coordonează, dar nu îi poate im­pu­ne câte camere să aibă şi nici ce fel de curte să îşi zidească”, concluzionează Agnes.

Preluat din www.jurnalul.ro – Jurnal de Duminica din 1 Mai 2011

Un articol de Carmen Dragan

http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/cum-largim-casa-sufletului-576551.html