Trăim vremuri nemaiîntâlnite de cei mai mulți dintre noi. Izolare, panică, frică, anxietate…așa a ajuns „Familia în izolare”! Toate acestea încarcă mintea și trupul fiecăruia dintre noi. Frica e normal să apară. Există o parte din acea frică ce poate face bine, ea te determină să FUGI, dar există și o parte de frică ce te poate face să ÎNȚEPENEȘTI!

Tot în această perioadă vedem oameni, cunoscuți chiar, care acționează foarte diferit de cum ne imaginăm… De ce? Pentru că atunci când ajungi într-o situație limită, situație în care nu ai mai fost până acum, nu ai de unde să știi cum să acționezi. Asta face să iasă din noi foarte multe lucruri neștiute până acum. Asta a făcut oamenii să acționze în conservare și să facă foarte multe cumpărături sau alții au fugit departe de orașe, alții au încercat să-și conserve ceea ce au (bani, bunuri) … . Toate astea se întâmplă în vreme de NOU și NECUNOSCUT, în special când atentează la viața ta. Viața ta poate să însemne sănătatea ta, banii tăi, afacerea ta, familia ta, etc. O criză poate scoate la iveală toate caractersticile ascunse pe care le avem în interior! Poate accentua personalitatea exact în zona sensibilă. De fapt, exact asta și face!

Ce se întâmplă însă în interiorul familiei izolate?

Sigur că în primele 2-3 zile putem să ne gândim la odihnă, dar e posibil să fie și disperare. Familiile pot avea viziuni foarte diferite în această perioadă, cum și ce înseamnă izolare pentru fiecare din ei și ce au adunat în inconștientul colectiv.

Despre INCONȘTIENTUL COLECTIV a scris foarte frumos Magdalena Toma și găsiți scrierea ei aici:  https://www.facebook.com/toma.magdalena.50/posts/10219439529153786.

Mulți am spera că FAMILIA să fie mai bine pentru că petrece timp împreună, poate!

Există chiar o povestioară despre o veche mănăstire care are o cameră foarte asemănătoare cu o celulă de închisoare: strâmtă, doar obiecte de strictă necesitate în ea. Cei care o locuiau comunicau cu exteriorul doar printr-un schimb de vase/ recipiente subțiri împinse pe sub ușă. Camera avea scop terapeutic și era destinată cuplurilor în criză. Durata terapiei era de 1-2 săptămâni. Succesul terapiei era 100% garantat. Cred că diferența dintre acea cameră și ce avem noi azi este însăși această intensă comunicare  cu exteriorul prin multele mesaje primite prin tot felul de canale media/ sociale. Toate acestea fac să crească anxietatea, frica, nemulțumirea, neajunsurile. Încep să iasă la suprafață adevăratele probleme, vechi, ascunse sub preș de perioada aglomerată când fiecare fugea spre munca lui, de dimineață până seara, și apoi pica frânt pentru a o lua de la capăt a doua zi.

Există un studiu realizat de sociologul Julie Brines care vorbește despre divorț. Ea spune că numărul cazurilor de divorț crește în lunile august și martie. După concediul din iarnă (decembrie) și după cel din vară (mai – iunie), după ce oamenii au petrecut mai mult timp împreună… adună actele și depun cererile. Asta se întâmpla în SUA. În România s-a constatat că rata divorțurilor e mai mare în ianuarie. Asta ne poate pune pe gânduri. După ce oamenii stau mai mult împreună înseamnă că ei se separă?! Poate da, poate nu!

De asemenea, se constată că violența între membrii familiei crește pe timp de izolare.

Ce putem face?

Câteva sfaturi pentru familiile care stau împreună și care știu că ajung la situații tensionate:

  1. Încercați să discutați ascultând ce are celălalt de spus, până la capăt.
  2. Nu vă expuneți la știri și informații din media decât strictul necesar, iar dacă aveți copii nu îi expuneți deloc la informații din media (nu le pot tolera și îi pot traumatiza).
  3. Faceți un plan pentru fiecare zi și un plan pentru săptămâna ce urmează. Încercați să vă țineți de acel plan.
  4. Dacă sunteți tensionat atunci încercați să schimbați mediul. Mergeți să faceți un ceai sau să vă puneți un pahar cu apă pe care să-l beți lent. Faceți un duș sau spălați-vă pe față și pe mâini.
  5. Încercați să țineți furia cât mai jos. Furia ridicată te poate face să îți pierzi controlul și să folosești partea de instinct și nu partea rațională.
  6. Împărtășiți experiențe din copilărie, experiențe mai puțin fericite, poate chiar dureroase. Asta o să vă ajute să-l înțelegeți pe celălalt, poate să înțelegeți de ce acționează în acest fel și vă poate ajuta să vă apropiați pentru că aflați informații personale, dureroase despre celălalt.
  7. Petreceți timp de calitate împreună citind, jucând jocuri de masă sau mâncând împreună într-o atmosferă liniștită.
  8. Petreceți timp și separat. Ocupându-vă de pasiunile voastre și investind în propria dezvoltare.
  9. Dacă aveți copii, atunci povestiți cu ei despre acestă perioadă și implicați-i, în funcție de vârstă, în ceea ce faceți.
  10. Ocupați-vă de pasiunile voastre și de job chiar dacă sunteți acasă. Încercați să fiți utili și să rămâneți conectați cu ceea ce făceați înainte.
  11. Stabiliți regulile și limitele. E crucial să ajungeți la lucruri comune pe care să le respectați. Asta o să vă ajute să aveți respect unul față de altul.
  12. Dacă apar situații de violență cereți ajutorul. Nu așteptați să escaladeze situația. Conflictele care escaladează spre violență nu se liniștesc ușor și pot degenera grav.

Dacă nu reușiți să aveți o colaborare bună, ca și familie în izolare, atunci căutați ajutor specializat ca să puteți face un plan. Discutați cu un psiholog/ psihoterapeut.

Familia în izolare și violența domestică

Izolarea/ Autoizolarea a dus la o creștere a numărului de cazuri de violență domestică. Informații detaliate găsiți în studiul de aici (ne referim la situația din China, pentru restul țărilor nu sunt gata raportările). Este vorba doar de cazuri raportate către poliție. Există sigur și cazuri despre care nu știm. https://www.sixthtone.com/news/1005253/domestic-violence-cases-surge-during-covid-19-epidemic.

Vă încurajez să ne autodescoperim și să ne cunoaștem resursele personale. Să colaborăm cu cei din jur, să ne sprijinim, să ne stabilim scopuri și să învățăm să comunicăm sănătos! Familia în izolare poate să fie și bine!

Psiholog cliniciant, psihoterapeut Agnes Remalia Dragomir

Corectura realizata de Simona Corendea